Basarabie cu flori...

"   Basarabia s-a dus de unde nu se va mai întoarce, în sânul negrei străinătăţi. În zadar moldoveanul va mai privi în zile senine din vârful Ceahlăului în zarea depărtată Ismailul, Cahulul, Bolgradul şi ţărmul Mării Negre, în zadar va vedea departe, ca margine a orizontului său, Cetatea Albă şi Chilia; ceea ce va vedea din punctul său din care Alexandru Voievod cel Bun va fi rotit ochii pentru a-şi măsura ţara cu agerimea lor, ceea ce va vedea va fi pământ înstrăinat, în zadar îşi va aduce aminte…”
„Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nu se megieşa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea.”
„Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român.”
„Cât despre graniţele naturale ale Rusiei, să ne deie voie confraţii noştri să le-o spunem că cu teoria graniţelor naturale departe mergem. Graniţe naturale îi trebuiesc unui stat slab ca România, ce are nevoie de ajutorul configuraţiunii teritoriale spre a se apăra. Dar ce graniţe naturale îi trebuiesc puternicei Rusii contra periculoasei şi ameninţătoarei Românii? Iar graniţele naturale ale sistemului de stepe de peste Nistru sunt Carpaţii şi Dunărea, adică România întreagă. Dacă Rusia voieşte într-adevăr să realizeze teoria graniţelor naturale, atuncea ar trebui să anexeze toată România, dacă cerinţa de graniţe naturale ar fi… un drept. Noi ştim că sub pretextul de-a avea graniţi naturale s-ar putea cuceri un univers întreg..”
„Lumea nu-i făcută la 1812 şi Basarabia a fost a noastră din veacul al patrusprezecelea, ba poartă chiar numele celei mai vechi dinastii româneşti, a dinastiei Basarabilor, care luase partea de loc de la tătari într-o vreme în care nu prea era vorba de împărăţia rusească…”
„Se stabileşte principiul ca Basarabia să fie cedată prin liberă învoială, ceea ce presupune că suntem în drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotărâm de a n-o ceda şi Rusia a ocupat-o astăzi pe deplin.”
„Noi am zis de la început că nu există compensaţii pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plată pentru o palmă măcar din pământul patriei. Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câştigă prin împrejurări istorice, dar nici se vând, nici se cumpără, nici se schimbă.”
„Uzurpat-am noi Basarabia?
Sunt graniţele atât de nesigure între noi şi Rusia încât să aibă nevoie de aşa o răşluitoare schimbare sau rectificare? Tocmai contrariul e adevărat. N-am uzurpat Basarabia şi graniţele ei sunt foarte sigure.”
„În zadar am spus că asupra unei întrebări atât de grele ţara trebuia consultată din nou, căci aceştia venişi la putere prin influenţa Rusiei, primiseră cu buchete de flori pe aceia pe cari pururi i-am numit inamicii naturali ai poporului românesc. Nu. Aleşii comitetelor de salut public se cred în drept a hotărî din nou în senz contrar cestiuni pe cari, de ochii lumii şi de zgomotul nostru, au fost siliţi de-a le rezolva în mod negativ.
Acuma însă, când cred că opinia publică e-ndestul de ameţită prin frazele şi minciunile lor, acum când tratatul de la Berlin poporul românesc e legat şi de mâini şi de picioare, ei cred de cuviinţă a-i pune şi căluş în gură, pentru ca fără protest să se consume o vânzare de ţară convenită de mult.
Când s-a luat Bucovina nu s-a găsit un singur român, de la Domn pân-la plugar, de la mitropolit pân-la popa cu opinci care să consimtă a o da, încât guvernul austriac s-a văzut silit să dispenseze pe români de jurământul de fidelitate către împăratul.
Când în 1812 ruşii au luat Basarabia nu s-a găsit un singur român carele să fi căzut sub ispitele Rusiei. Un fanariot a vândut-o, trădând Poarta şi Moldova totodată.
Un fanariot, C.A. Rosetti, o dă şi astăzi muscalilor sub o ploaie de decoraţii ruseşti, dar n-o dă singur. Azi puii de fanarioţi şi tot ce uliţa a avut mai corupt şi mai înrăutăţit se unesc spre a consfinţi în mod îndoit vânzarea pământului patriei.
Da, în mod îndoit. O dată prin învoire, apoi prin luare în mod silnic a Dobrogei, fără a ţinea seama de dorinţele populaţiei, făcându-se ţara noastră nevinovată complicea Rusiei, justificând răpirea prin răpire, dând drept Rusiei de-a ne trata şi pe viitor aşa cum ne tratează astăzi.
Ce-i pasă fanariotului al cărui tată nu ştia o vorbă românească, ce-i pasă lui că se vinde un pământ pe care el, cosmopolitul, cetăţeanul universului, antichrist, s-au născut din întâmplare numai?”
„Ce le pasă lor că se ia o bucată din Ţara Românească? Patria lor, universul, rămâne intact. Ce le pasă că se robeşte o parte a poporului românesc? Poporul lor, omenirea, rămâne intactă. Ce-i pasă fanariotului, ce nu este nici grec, nici român, nici francez, nici neamţ, că se rupe patria noastră în bucăţi, poporul nostru în fâşii? A găsi destui de o seamă şi de o origine cu dânsul cari pentru diurna de doi galbeni pe zi, vor fi salahorii votanţi ai monstruozităţilor sale.”
„Trist este pentru acea naţiune când, netrăgând nici un folos din nebuneştile ei jertfe, nu poate barem să-şi mănţie neatinsă întregimea pământului strămoşesc şi, deşi biruitoare, este silită a ceda trei ţinuturi unui puternic şi neîndurat aliat şi trebuie umilită să se supuie poruncei dinafară întru reorganizarea ei dinăuntru. Trist este când o aşa naţiune, după atâtea nefericiri de care în nici un chip nu este răspunzătoare nu ştie a cere socoteală sumară guvernului smintit ce a împins-o în aşa ticăloşenie. Trist. Însă e şi mai trist, e ruşinos ca atunci când i se cere a se rosti în privinţa stării ce i s-a creat, atunci când e chemată a-şi spune şi ea părerea asupra osândei nedrepte dar nerevocabile ce i s-a dat, să fie reprezentată, să se rostească prin graiul unei haite netrebnice de oameni fără nume sau cu nume furat, fără merite, fără nici o garanţie de legătură cu pământul gării, fără nici un pic de demnitate omenească. O adunătură de pe poduri, oameni fără altă meserie decât deputăţia, samsarii moşiilor statului, pamfletari fără să ştie alfabetul cum se cade, plagiatori neruşinaţi, oameni cu nume şi cu titluri de contrabandă, profesori fără pic de ştiinţă, patrioţi-calpuzani, toată lepădătura socială, cu atât mai primejdioasă cu cât a ştiut mai bine para dispoziţiile din condica penală, e chemată azi a se rosti asupra competenţei sale proprii în materie de revizuire a legii temeinice, asupra cedării a trei ţinuturi…”