marți, 12 ianuarie 2010

Basescu si Geoana / Tatarascu si Dej sau cum istoria se repeta

Un forumist mi-a adus aminte de o întâmplare petrecută cu mulţi ani în urmă despre care puţini îşi mai aduc aminte din istorie, dar care pare decupată din zilele noastre, când ne mirăm că suntem martorii unor alianţe contra naturii care credem noi că se fac pentru prima dată la noi în ţară. Nimic mai fals, în istorie nu se mai inventează nimic, totul se repetă, din păcate!
În urmă cu 63 de ani, un fost prim-ministru liberal, Gheorghe Tătărăscu, născut în judeţul Gorj, în satul Poiana, după o guvernare cu foarte bune rezultate economice, a decis să-şi vireze partidul său liberal mai spre stânga. Împotriva unor liberali mai moderaţi şi cu rezerve faţă de o astfel de alianţă, partidul liberal al lui Tătărăscu a  hotărât să se alieze cu comuniştii, după rezultatul alegerilor din noiembrie. Liberalii săi au umplut ţara cu poza lor alături de comunişti şi astfel a început o nouă perioadă în istoria României. Vă sună cunoscut? Era tot noiembrie ca şi acum dar era în urmă cu 63 de ani adică în 1946. Noul aliat al prim-ministrului  liberal Tătărăscu a fost atunci tânărul partid comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Arhivele sovietice desecretizate relatează o vizită pre-electorală a lui Dej la Moscova, de unde s-a întors cu 1 milion de dolari (valoare 1946!) pentru a câştiga alegerile din România. Vizita la Moscova a lui Dej se întâmpla tot în luna aprilie, în urmă cu 63 de ani.
Dej a câştigat alegerile ajutat de liberali, iar câţiva ani mai târziu l-a arestat pe Tătărăscu pentru că acesta era duşmanul poporului! Crin Antonescu, semnând pactul cu urmaşii lui Dej, n-a făcut nimic altceva decât să copieze aproape la indigo traseul lui Tătărăscu.  De această dată se pare că mici modificări vor fi, în sensul că Băsescu are încă toate şansele să ajungă preşedintele României în pofida alianţei liberalilor, iar Antonescu în acest caz nu va ajunge la puşcărie ca duşman al poporului, dar îşi va rata singura lui şansă de a deveni ceva mai mult decât un bun vorbitor şi anume ascensiunea lui către Cotroceni peste cinci ani.
Mai mult, alianţa pusă la cale de urmaşii lui Tătărăscu are toate şansele să fărâmiţeze iar partidul în tot felul de aripioare. Exemplul Partidului Ţărănesc post-decembrist, partid care prin pixul lui Ciuhandu l-a făcut pe Corneliu Coposu agentul electoral al urmaşilor lui Dej, este unul trist, menit să pună semne de întrebare asupra mersului liberalilor în istorie, mers deturnat ca totdeauna de interese economice majore menite să distrugă idealuri şi doctrine.
O victorie a lui Băsescu în alegeri va genera un şir de proteste şi acuze de hoţie care nu au nimic de-a face cu voinţa electoratului care deocamdată e stăpân pe un singur lucru sigur: votul! Iţăraia alianţelor făcute împotriva credinţelor şi a idealurilor politice n-a dus niciodată la ceva bun pentru popor, ci doar pentru clasa politică hulpavă. Peste câteva zile vom trăi şi vom vedea dacă istoria se repetă sau dacă se repetă cu mici modificări!

Marii nostrii scriitori si Unirea din 1859


 Cuza


La 24 Ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza infaptuieste Unirea Principatelor: Tara Romaneasca si Moldova. Adunarea Electiva a Tarii Romanesti pronunta alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza.
Unirea Moldovei cu Tara Romaneascsa e unul dintre marile evenimente la care a participat si Ion Creanga, unul dintre cei mai mari clasici ai literaturii romane, alaturi de Mihail Eminescu si Ion Luca Caragiale. Unirea din 1859 i-a staruit mult in minte. Cu ocazia participarii la divanurile ad–hoc a scris doua povesti: “Mos Ion Roata  si Unirea”, “Mos Ion Roata si Voda Cuza”.
El si Victor Eftimiu il caracterizeaza: era bun, omenos, marinimos, drept, intelept, rabdator, cuviincios, generos. ”Cuza voda s-a uitat tinta la Mos Ion Roata cat a vorbit, iar cand a ispravit vorba i-a pus in mana doua fisicuri cu napoleoni zicandu-i cu bunatate:
-Tine Mos Ioane acest mic dar si intampina-ti nevoia de azi si de maine cum te-a lumina Cel de Sus! Iar pe boier lasa-l in judecata lui Dumnezeu, caci El nu bate cu ciomagul”.
Cuza era respectat de oameni si iubit de supusi pentru calitati si infaptuiri: ”Peste cativa ani trecand spre Bucuresti domnitorul Cuza ,a poposit la Agiud. In multimea venita sa-l intampine se afla si batranul Ion Roata.”

“Nu-i an sa nu sarbatorim Unirea
  Ce ne-a umplut poporul de podoabe.
  Poporul iti tot canta pomenirea,
  Marite, prea cinstite  parcalabe!”
 
 “”Maria ta!”dar nu cu umilinta
     Ci daruindu-ti dragostea lor  toata
     Ti-au dat cei multi intreagalor fiinta
     In  frunte cu batranul Ion Roata.”

Cuza era chipes, de statura mijlocie, cu par blond inchis, ras la fata, cu mustata si barba, avea fruntea si pieptul larg, privirea inteligenta si talia dreapta, era aratos, cu infatisare placuta si atragatoare.


vineri, 8 ianuarie 2010

Rooomaniaaaa

Traditionally, Romania had strong ties to France but tried (under its ruler King Carol II), to remain neutral in the 1930s. With the fall of France in June 1940, Nazi Germany supported the revisionist demands for Romanian territory of the Soviet Union, Hungary, and Bulgaria. During the summer and autumn of 1940, Romania lost about 30 percent of its territory and population. The Soviet Union demanded and received Bessarabia and northern Bukovina from Romania on June 28, 1940. On August 30, 1940, under German and Italian arbitration, Romania was forced to cede northern Transylvania to Hungary in the so-called Second Vienna Award. In September, Romania ceded southern Dobruja to Bulgaria.
 

  Even before Romania fell into the orbit of Nazi Germany, Romanian authorities pursued a policy of harsh, persecutory antisemitism--particularly against Jews living in eastern borderlands, who were falsely associated with Soviet communism, and those living in Transylvania, who were identified with past Hungarian rule. Right-wing social revolutionary movements, like the fascist Iron Guard, found significant popular support and some official sympathy for their demand that the Jews of Romania be removed from alleged places of power and then expelled from Romania. However, their call for a social revolution against the political and economic establishment and their use of violent protest led to extreme hostility from the Romanian authorities. By 1938-1939, the Romanian police and the Iron Guard were locked in a state of virtual terrorist civil war.
THE "NATIONAL LEGIONARY STATE," 1940-1941

In September 1940, King Carol II was forced to abdicate after the loss of northern Transylvania to Hungary. A coalition government of radical right-wing military officers, under General Ion Antonescu and the Iron Guard, came to power and requested the dispatch of a German military mission to Romania. On November 20, 1940, Romania formally joined the Axis aliance

miercuri, 6 ianuarie 2010

DRAGOBETELE Acest Valentine romanesc

Fiul lui doch Babel, Dragobetele a fost sărbătorită pe 24 februarie. Sărbătoarea Dragobete este considerată echivalentul românesc al celebrarea de Valentine's Day sau de Valentine's Day, sărbătoare a iubirii. 24 februarie, probabil, a insemnat pentru omul arhaic în zilele de primăvara devreme atunci când natura se trezeşte, ursul iese din cuib, păsările caute cuibul lor şi omul care a trebuit să împartă bucuria de a naturii.

Magic entitate similară cu Eros sau Cupidon, Valentine blajinitatea Dragobetele diferi de la tradiţia catolică, este un frumos, plin de viaţă şi o erupţie cutanată. Preluat de la vechilor daci, unde Dragobetele era un amant şi un naş al poliţiei, românii dragostea Dragobete transfigurat protector al celor care îndeplinesc zile Dragobete, dragostea de a lua toate an, la fel ca păsările situaţiei "" în această zi.
Continuarea aici>

marți, 5 ianuarie 2010

Basarabie cu flori...

"   Basarabia s-a dus de unde nu se va mai întoarce, în sânul negrei străinătăţi. În zadar moldoveanul va mai privi în zile senine din vârful Ceahlăului în zarea depărtată Ismailul, Cahulul, Bolgradul şi ţărmul Mării Negre, în zadar va vedea departe, ca margine a orizontului său, Cetatea Albă şi Chilia; ceea ce va vedea din punctul său din care Alexandru Voievod cel Bun va fi rotit ochii pentru a-şi măsura ţara cu agerimea lor, ceea ce va vedea va fi pământ înstrăinat, în zadar îşi va aduce aminte…”
„Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nu se megieşa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea.”
„Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român.”
„Cât despre graniţele naturale ale Rusiei, să ne deie voie confraţii noştri să le-o spunem că cu teoria graniţelor naturale departe mergem. Graniţe naturale îi trebuiesc unui stat slab ca România, ce are nevoie de ajutorul configuraţiunii teritoriale spre a se apăra. Dar ce graniţe naturale îi trebuiesc puternicei Rusii contra periculoasei şi ameninţătoarei Românii? Iar graniţele naturale ale sistemului de stepe de peste Nistru sunt Carpaţii şi Dunărea, adică România întreagă. Dacă Rusia voieşte într-adevăr să realizeze teoria graniţelor naturale, atuncea ar trebui să anexeze toată România, dacă cerinţa de graniţe naturale ar fi… un drept. Noi ştim că sub pretextul de-a avea graniţi naturale s-ar putea cuceri un univers întreg..”
„Lumea nu-i făcută la 1812 şi Basarabia a fost a noastră din veacul al patrusprezecelea, ba poartă chiar numele celei mai vechi dinastii româneşti, a dinastiei Basarabilor, care luase partea de loc de la tătari într-o vreme în care nu prea era vorba de împărăţia rusească…”
„Se stabileşte principiul ca Basarabia să fie cedată prin liberă învoială, ceea ce presupune că suntem în drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotărâm de a n-o ceda şi Rusia a ocupat-o astăzi pe deplin.”
„Noi am zis de la început că nu există compensaţii pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plată pentru o palmă măcar din pământul patriei. Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câştigă prin împrejurări istorice, dar nici se vând, nici se cumpără, nici se schimbă.”
„Uzurpat-am noi Basarabia?
Sunt graniţele atât de nesigure între noi şi Rusia încât să aibă nevoie de aşa o răşluitoare schimbare sau rectificare? Tocmai contrariul e adevărat. N-am uzurpat Basarabia şi graniţele ei sunt foarte sigure.”
„În zadar am spus că asupra unei întrebări atât de grele ţara trebuia consultată din nou, căci aceştia venişi la putere prin influenţa Rusiei, primiseră cu buchete de flori pe aceia pe cari pururi i-am numit inamicii naturali ai poporului românesc. Nu. Aleşii comitetelor de salut public se cred în drept a hotărî din nou în senz contrar cestiuni pe cari, de ochii lumii şi de zgomotul nostru, au fost siliţi de-a le rezolva în mod negativ.
Acuma însă, când cred că opinia publică e-ndestul de ameţită prin frazele şi minciunile lor, acum când tratatul de la Berlin poporul românesc e legat şi de mâini şi de picioare, ei cred de cuviinţă a-i pune şi căluş în gură, pentru ca fără protest să se consume o vânzare de ţară convenită de mult.
Când s-a luat Bucovina nu s-a găsit un singur român, de la Domn pân-la plugar, de la mitropolit pân-la popa cu opinci care să consimtă a o da, încât guvernul austriac s-a văzut silit să dispenseze pe români de jurământul de fidelitate către împăratul.
Când în 1812 ruşii au luat Basarabia nu s-a găsit un singur român carele să fi căzut sub ispitele Rusiei. Un fanariot a vândut-o, trădând Poarta şi Moldova totodată.
Un fanariot, C.A. Rosetti, o dă şi astăzi muscalilor sub o ploaie de decoraţii ruseşti, dar n-o dă singur. Azi puii de fanarioţi şi tot ce uliţa a avut mai corupt şi mai înrăutăţit se unesc spre a consfinţi în mod îndoit vânzarea pământului patriei.
Da, în mod îndoit. O dată prin învoire, apoi prin luare în mod silnic a Dobrogei, fără a ţinea seama de dorinţele populaţiei, făcându-se ţara noastră nevinovată complicea Rusiei, justificând răpirea prin răpire, dând drept Rusiei de-a ne trata şi pe viitor aşa cum ne tratează astăzi.
Ce-i pasă fanariotului al cărui tată nu ştia o vorbă românească, ce-i pasă lui că se vinde un pământ pe care el, cosmopolitul, cetăţeanul universului, antichrist, s-au născut din întâmplare numai?”
„Ce le pasă lor că se ia o bucată din Ţara Românească? Patria lor, universul, rămâne intact. Ce le pasă că se robeşte o parte a poporului românesc? Poporul lor, omenirea, rămâne intactă. Ce-i pasă fanariotului, ce nu este nici grec, nici român, nici francez, nici neamţ, că se rupe patria noastră în bucăţi, poporul nostru în fâşii? A găsi destui de o seamă şi de o origine cu dânsul cari pentru diurna de doi galbeni pe zi, vor fi salahorii votanţi ai monstruozităţilor sale.”
„Trist este pentru acea naţiune când, netrăgând nici un folos din nebuneştile ei jertfe, nu poate barem să-şi mănţie neatinsă întregimea pământului strămoşesc şi, deşi biruitoare, este silită a ceda trei ţinuturi unui puternic şi neîndurat aliat şi trebuie umilită să se supuie poruncei dinafară întru reorganizarea ei dinăuntru. Trist este când o aşa naţiune, după atâtea nefericiri de care în nici un chip nu este răspunzătoare nu ştie a cere socoteală sumară guvernului smintit ce a împins-o în aşa ticăloşenie. Trist. Însă e şi mai trist, e ruşinos ca atunci când i se cere a se rosti în privinţa stării ce i s-a creat, atunci când e chemată a-şi spune şi ea părerea asupra osândei nedrepte dar nerevocabile ce i s-a dat, să fie reprezentată, să se rostească prin graiul unei haite netrebnice de oameni fără nume sau cu nume furat, fără merite, fără nici o garanţie de legătură cu pământul gării, fără nici un pic de demnitate omenească. O adunătură de pe poduri, oameni fără altă meserie decât deputăţia, samsarii moşiilor statului, pamfletari fără să ştie alfabetul cum se cade, plagiatori neruşinaţi, oameni cu nume şi cu titluri de contrabandă, profesori fără pic de ştiinţă, patrioţi-calpuzani, toată lepădătura socială, cu atât mai primejdioasă cu cât a ştiut mai bine para dispoziţiile din condica penală, e chemată azi a se rosti asupra competenţei sale proprii în materie de revizuire a legii temeinice, asupra cedării a trei ţinuturi…”

luni, 4 ianuarie 2010

Raionul Teceu- Ucraina

     Raionul Teaciv are o populaţie de cca. 171,9 mii de locuitori, dintre care 12,4% o reprezintă comunitatea română.
Majoritatea absolută din cei 32.152 de români maramureşeni din Transcarpatia locuiesc într-un masiv compact între Tisa şi Carpaţii ucraineni la frontieră cu România, fiind înconjuraţi de satele ucrainene (de ruteni sau huţani) şi maghiare, dar sunt înglobaţi în două raioane teritorial-administrative vecine diferite Teaciv (Teceu) şi Rahiv (Rahău). Românii din Transcarpatia au devenit a treia etnie din regiune (în comparaţie cu 1989 i-au depăşit numeric pe ruşi – numărul cărora a scăzut de la 49 de mii în 1989 la 30.993 persoane în 2001), fiind depăşiţi doar de ucraineni– 1.010.127 persoane, şi unguri – 151.516.
Cu toate că numeric populaţia localităţilor majoritare româneşti ar atinge cifra de peste 40 de mii de locuitori, nu a fost organizat un raion naţional-teritorial majoritar românesc. Românii, constituind 12,4% (în 1989 – 11,7%) din populaţia raionului Teaciv (cel mai mare raion rural din Ucraina – 171,9 mii de locuitori) şi 11,6% (în 1989 – 11,2%) din populaţia raionului Rahiv (unul dintre cele mai mari raioane din Ucraina din punct de vedere teritorial şi cu o populaţie de peste 90,9 de mii de locuitori), locuiesc în cel mai compact areal românesc din Ucraina şi constituie majoritatea absolută în 13 localităţi – 9 din raionul Teaciv (Teceu): orăşelul Solotvino (Slatina), localităţile Dibrova (Apşa-de-Jos cu cotul Valea-Malului), Glubochii Potoc (Strâmtura), Topcino (Teteş), Podişor, Bescău, Cărbuneşti, Bouţul Mare şi Bouţul Mic) şi 4 din raionul Rahiv (Rahău): Belaia Ţercovi (Biserica Albă), Srednee Vodeanoe (Apşa-de-Mijloc), Plăiuţ şi Dobric. Mai locuiesc români (într-un număr neînsemnat) în oraşele Ujgorod, Mucacevo, Teaciv, Rahiv etc.

În apropierea oraşului Mucacevo se află cel mai mare centru metalurgic, al doilea în Europa, Galiş-Lovacica, aici se turnau monede, au fost găsite aproximativ o mie de unelte, ateliere (giuvaiergerie, fierărie,) foarfece pentru tunderea oilor, coase, săbii, monede de argint ş.a. Apoi a avut loc aşezerea triburilor geto-dacice (tracilor). Dacii i-au zdrobit pe celţi, care s-au retras până în Germania. Dacii îşi construiau lăcaşurile pe malurile înalte ale râurilor. Existau întăriri în caz de război şi pentru apărarea căilor de comerţ (sarea transcarpatiană avea un preţ înalt).
Mai târziu s-a format statul patriarhal-feudal al geto-dacilor, propăşirea căruia a avut loc în anii 40 î. e. n., când la putere era Burebista, iar mai târziu – Decebal. Însă legiunile imperatorului roman Marcus Ulpius Traianus (a. 98 – 117) i-au înfrânt pe daci şi au distrus aşezarea Mala Copanea. În anul 107 s-a format provincia Romei, – Dacia de Sus, „Dacia Superior” (graniţa de nord pe r. Samoş). Transcarpatia a intrat în zona nemijlocită de contact cu Imperiul Roman. Arheologii au găsit monede – dinarii romani şi rămăşiţe ale minereului de Sare la Solotvina, comori la Nancovo (1000 monede de argint romane), la Brestovo (25 monede de aur), Rusche Pole, Gaidoşi. În vremea aceea funcţiona centrul metalurgic Zatiseanschii (Deacovo, Vovceansche), iar lângă râul Miţ a apărut cel mai mare cartier de olărit din Centrul Europei.
Stema Maramureşului din nordul Tisei (raioanele Mijgiria, Hust, Teaciv, Rahiv) este următoarea: pe scutul de forma germană sunt arătaţi mineri de culoare neagră (culoarea prudenţei) cu târnăcop în mâini la intrarea în mina albă (culoarea speranţei), mai jos apare imaginea râurilor montane sub forma unor panglici. În partea de sus a stemei imaginea caprei de munte (simbolul munţilor) iar de ambele părţi doi brazi (simbolul pădurilor).